Matsuo Basho (1644 – 1694) a fost un faimos poet al perioadei Edo, în Japonia.

Este considerat maestrul suprem al poeziei haiku şi în ziua de azi, în Japonia, multe din poeziile
sale sunt reproduse pe monumente şi locuri sacre.

S-a născut la Ueno, lînga sanctuarul din Ise (cel mai sacru sanctuar al Japoniei), în provincia Iga şi a trăit o vreme la Kyoto unde a studiat clasicii.
Şi-a construit o cabană lângă care a plantat un banan, chiar lângă fereastră, de la care şi-a preluat pseudonimul de Basho (banan).

Din 1680 incepe să studieze Zen-ul şi duce o viaţă mai mult de pribegie, de poezie şi sarăcie; viaţă care îi permite să se apropie de natură si totodată să inţeleagă viaţa umană.

Ultima sa culegere de poezii Sarumino (Hainuţa maimuţei), publicată postum, in 1698 reprezintă punctul culminant al creaţiei sale. "Prima burniţă
O maimuţă parcă imploră
Hainuţă"


A avut 2000 de discipoli şi reprezintă una dintre cele mai mari personalităţi ale Japoniei şi ale lumii.

haiku / strofe